De sărbători, așa

A trecut Crăciunul, euforia a rămas, că doar vine Revelionul,nu? Zilele acestea am încercat să mă bucur pur și simplu de sărbătoare și am evitat pe cât posibil să mă las atinsă de ceea ce se tot întâmpla în jurul meu: agitație în stânga, agitație în dreapta, luptă pe cărucioare la supermarket-uri, apoi luptă pe produse la rafturi și nu în ultimul rând  înghesuială la casele de marcat, unde bineînțeles că vorbele se dedulcesc probabil de la porcăriile din coș. Ieri, când am fost nevoită s-o însoțesc pe mama la cumpărături și așteptam să cântărească portocalele, mă uitam printre raioane și aveam senzația că au năvălit turcii la fructe. O tanti, pardon, doamnă, luase o punguță și îndesa în ea clementine și îndesa și frunze de clementine (nici nu realizasem că o punguță de-aia de fructe e atât de mare), până i-a zis cel care o însoțea „hai că mai bine luai lada cu totul”, moment în care cucoana a avut o revelație „da’ cât e kilogramul?. Mă uitam fascinată și îngrozită în același timp, încercând să-mi mut totuși privirea către alți protagoniști ai scenei absolut șocante absolute.

Iubesc sărbătorile de iarnă, chiar sunt o mare consumatoare de atmosferă festivă, dar în fiecare an mă gândesc cu groază la ce-mi pot vedea ochii în această perioadă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s