Archive | November 5, 2011

Real,- românesc

LATER UPDATE:  90 pcte.

Articol scris pentru proba nr.15 din SuperBlog 2011.

„Nu știu alții cum sunt, dar eu…” când plec la cumpărături o fac cu o strângere de inimă din ce în ce mai mare. De ce? Pentru că nu prea mai știu unde să mă duc să găsesc produse care să-mi placă nu numai din punctul de vedere al aspectului comercial, al gustului sau al mirosului ci să mă atragă din toate aceste puncte de vedere plus…încă ceva. Nu vreau să cumpăr doar un produs frumos, dar care la prima mușcătură să-mi dea senzația de plastic. Nu vreau nici să cumpăr un produs mai puțin frumos dar gustos datorită unor substanțe nu tocmai sănătoase adăugate fie în creșterea, fie în prepararea lui. Vreau pur și simplu ceva natural, ceva cu adevărat viu, care să mă facă să mă simt cel puțin la fel de vie.

Pentru a putea da exemple de genul „așa da”  ar trebui să mă întorc zdravăn de tot în timp, în copilăria care se îndepărtează cu fiecare zi care trece. Nu știu dacă acest lucru se datorează faptului că aceea este perioada în care descoperim cu încântare lumea și savurăm la maximum fiecare gust, miros, senzație ori dacă produsele s-au degradat într-atât de mult în mai puțin de 20 de ani. Cert este că astăzi mă găsesc adesea în postura de a mă întreba dacă într-adevăr papilele gustative și restul receptorilor nervoși au memorie de lungă durată. Este normal să-ți fie dor de o persoană dragă și tocmai de aceea mi se pare teribil de straniu să simt lipsa unor gusturi sau arome.

Când încep să mă vait diferitelor persoane de faptul că nu mai sunt capabilă să găsesc produse tradiționale ca pe vremuri, majoritatea mă îndrumă către piață. Pe sistemul „du-te în piață că acela este locul țăranilor care mai păstrează tradiția”. Dar când ajung acolo dau s-o iau la fugă. Sunt foarte puține cazurile în care producătorii propriu-ziși ajung să vândă marfa lor. De cele mai multe ori produsele care-mi sunt prezentate ca „originale” sunt „fake”-uri importate de prin cine știe ce țară.

Am avut însă răbdarea să iau și hypermarket-urile la puricat. Lucky me! Am ajuns în real,- hypermarket, unde am dat de raiul pe care îl căutam. Am găsit o gamă variată de produse, de la produse din carne, dulcețuri, conserve de iarnă, până la prăjituri precum cele făcute de bunica. Am mâncat o plăcintă cu brânză, absolut delicioasă, care mi-a trezit nostalgia poate chiar mai mult decât ar fi trebuit. Preț de câteva minute m-am simțit cu adevărat fericită, nu doar pentru că am regăsit gustul copilăriei ci și pentru  am completat acel gust cu alte câteva satisfacții. Prima dintre ele a fost aceea că știam că banii mei nu se duc în buzunarele unor profitori, ci prin achiziția mea am ajutat producătorii locali, asigurând suport economic zonei respective. Cea de-a doua ține de un alt aspect, anume acela că am contribuit la trăinicia unui produs în istoria prezentului, pentru că fără o cerere suficientă, un produs riscă să nu mai existe.

Continue reading

Autonom pentru mine

LATER  UPDATE: 80 pcte.

Articol scris pentru proba nr.14 din SuperBlog 2011.

Ce înseamnă pentru mine „autonom”?  Sau mai bine zis, care este exemplul cel mai elocvent pentru a transpune acest cuvânt în viața reală. Pornind de la definiția cuvântului, AUTONÓM, -Ă, autonomi, -e, adj. care se bucură de autonomie, care este liber, care nu depinde de nimeni. [Pr.: a-u-] – din fr. autonome, lat. autonomus (sursa: DEX 1998), aș putea răspunde că modul în care un stat reușește să lupte pentru a fi el însuși. Sau m-aș putea referi la proprietatea unui aparat de a funcționa pe bază de acumulatori, de a rezista în timp. Da… cu siguranță aș putea dezvolta una dintre aceste idei despre autonom și autonomie.

Însă eu, atunci când rostesc cuvântul „autonom” mă îndrept cu gândul într-o singură direcție, spre un singur domeniu. Mă gândesc la sistemul nervos autonom (vegetativ), a cărui denumire a fost dată de către psihologul J. N. Langley datorită faptului că nu poate fi controlat în mod conștient (voluntar) de către individ.  Acesta are mecanisme de a coordona cele mai importante funcții ale organelor corpului uman, fără a se supune voinței persoanei respective. Acest sistem autonom reglează funcția cardiacă, presiunea sângelui, digestia și poate chiar influența SNC-ul (sistemul nervos central) fără ca noi să realizăm. Cum ar fi fost oare dacă el nu ar fi existat și toate funcțiile lui erau preluate de SNC? Probabil întregul organism uman ar fi fost dat peste cap, fiindu-i îngreunată foarte mult existența sau poate că ar fi dus chiar la dispariția speciei. Dacă toate funcțiile noastre interne ar fi depins de voința noastră, dacă ar fi stat în puterea noastră să decidem când și cât să bată inima sau să aibă loc digestia, cu siguranță ar fi fost un dezastru. O altă consecință ar fi fost faptul că n-am mai fi putut dormi, pentru că în timpul somnului nu am fi putut controla inima, adică mai pe scurt am fi avut de ales între a muri din cauza lipsei somnului sau a muri de stop cardiac.

Deci… cum să mă gândesc la altceva atunci când aud cuvântul autonom? Ce poate fi mai important decât ceea ce te ține în viață? Continue reading