Sunet și amintiri

Vremurile bune s-au dus de atât de mult timp încât nu mai sunt capabilă nici să le țin socoteala. Nu știu dacă m-am pierdut în timp, dacă am rămas acolo în trecut sau am ținut pasul, dar cert este că mi se întâmplă de 86400 de ori pe zi să mă gândesc la ceea ce am trăit. Uneori mă gândesc și-mi amintesc pentru că îmi curge prin artere de la inimă și prin vene către inimă, dar alteori amintirile sunt declanșate de mici gesturi,cuvinte neînsemnate, frânturi de imagini sau mici piese din sunetele atât de dragi timpanelor mele. Mă aflu zi de zi într-un vacarm de zgomote care de cele mai multe ori mă scoate din minți și pe care mă străduiesc din răsputeri să-l ignor, însă gândul că seara mă așez pe canapea și savurez un pahar de vin alb demisec privind colecția mea de dvd-uri, pur și simplu îmi potolește scurtcircuitele interioare.

Ritualul meu de calmare a atins cu totul alte cote din momentul în care am descoperit prin intermediul unei prietene gama de laptopuri Asus N. Am fost pur și simplu fascinată. Ea avea un Asus N55, eu tocmai mi-am achiziționat un Asus N75 care a devenit bijuteria mea, în adevăratul sens al cuvântului. Datorită procesorului Intel Core i7 și memoriei RAM standard de 8GB se mișcă aproape cu viteza gândului, iar imaginea redată pe display-ul LED cu diagonala de 17,3 inch de placa video NVIDIA GeForce  GT 555M din punctul meu de vedere depășește chiar puterea de percepție a ochiului uman. Însă ceea ce m-a determinat să-mi înlocuiesc vechiul sistem home cinema cu Asus N75 a fost sistemul audio SonicFocus și faptul că laptopul vine însoțit de un subwoofer extern SonicMaster. Imediat ce am ajuns cu el acasă, am pornit dvd-ul preferat m-am întins pe canapea, am închis ochii și m-am lăsat purtată doar de ceea ce auzeam. Încă de la primul sunet al monitorului de supraveghere a pacientului m-am transpus în încăperea în care am activat atâția ani și spun activat pentru că termenul ”lucrat” mi se pare mult prea sec pentru ceea ce făceam noi acolo. Aud așa de clar ritmul cardiac al celui așezat pe masă și sunetul pielii lui sub lama bisturiului, încât întind mâna pentru a primi fierăstrăul destinat tăierii cutiei toracice. Pentru unii poate părea crud, sadic, neadecvat pentru a fi cea mai frumoasă amintire a unei persoane, dar ceea ce am simțit eu când am realizat acel prim transplant de inimă se trăiește o singură dată în viață. Sunetul destul de violent al depărtării oaselor cu ajutorul retractorului îmi lipsea la fel de mult ca cel al bătăilor noii inimi. O inimă pe care o așezam cu grijă cu propriile-mi palme în pieptul acelui om ce-și pusese doar cu câteva ore înainte toată încrederea și toate speranțele în mine, o doctoriță ce abia își terminase rezidențiatul și care era de zeci de mii de ori mai speriată decât el, dar care trebuia să pară la fel de sigură și încrezătoare ca orice alt medic cu experiență.

Îmi aminteam de această intervenție, dar modul în care Asus N75 mă face să o retrăiesc de fiecare dată este mai mult decât mi-aș fi putut dori. După vacarmul de zi cu zi, să stau în liniștea camerei mele acompaniată doar de sunele atât de dragi este o adevărată binecuvântare, este ca și cum aș efectua acele operații la nesfârșit și aș continua să salvez vieți, deși cariera mi s-a încheiat de 2 ani.

Articol scris pentru proba nr.1 din SuperBlog 2011.

LATER UPDATE: 80 pcte.

Advertisements

3 thoughts on “Sunet și amintiri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s