2..3..4.. n D ?

Articol scris pentru proba 33 din SuperBlog 2010.

Nu știu de ce, dar de când eram copil am început să mă întreb cum ar fi dacă aș putea intra în televizor. Da, în ecranul ăla pentru care mă trezeam dis-de-dimineață, renunțând la orele de somn după care tânjesc în vremurile astea critice pentru somnul meu. Voiam să fiu mai aproape de personajele din desenele animate preferate, să lupt alături de ele pentru salvarea planetei sau să cânt pe o scenă imensă și celebră alături de cântărețul preferat.

Acum, pot spune (cu regret, chiar foarte mare regret) că am depășit vârsta aceea. Dar se pare că dorința de a fi cât mai aproape de cei pe care îi privesc prin ecranul TV-ului sau al calculatorului a rămas acolo. În hibernare, dar încă există. Bine… aș putea spune mai degrabă că  a fost în hibernare, pentru că „monstrul” din mine s-a trezit odată cu apariția tehnologiei 3D. Trebuie să recunosc că la început nu m-am înghesuit să fac cunoștință cu această invenție, ba chiar criticam dorința frenetică a celorlalți de a testa 3D-ul. Lucrurile s-au schimbat după ce am văzut primul film la cinematograf în acest format 3D. De atunci am început să-mi doresc din ce în ce mai mult: încă un film, apoi un laptop, un TV, etc.

Problema este că dorinţele nu mi se opresc aici, adică mă gândesc cu nerăbdare la un viitor în cât mai multe D-uri. De exemplu, cei de la AMD, care se preocupă foarte mult de dezvoltarea acestui concept sunt sigură că vor veni cât de curând cu idei mult mai genial decât ceea ce găsim acum pe piaţă. Aşa cum au venit cu noua serie de plăci grafice AMD Radeon 6000 ce aduc tehnologia 3D în casele muritorilor de rând, îmi imaginez că poate chiar mâine vor veni cu un produs compatibil 4D, care să te poarte  şi mai aproape de lumea imaginară sau virtuală. După 4D cred că lumea şi-ar dori mai mult, dar oare ce ar putea companiile să ofere mai mult? Mă gândesc aici la o variantă care să nu necesite multe dispozitive sau complicate, ceva uşor de folosit, dar inovator. Ceva care să permită utilizatorului să primească în camera lui pe cei pe care şi-i doreşte (chiar dacă numai virtual), adică personajele respective să fie capabile să se adapteze mediului în care sunt vizualizate şi practic să se mişte prin încăperea pusă la dispoziţie. La rândul lui, utilizatorul va avea posibilitatea să atingă o parte din lucrurile pe care le vizualizează.

Şi uite aşa… se ajunge de la un TV sau computer banal la o adevărată experienţă de neuitat!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s