After Wimbledon

Ultimele două săptămâni au trecut ca un fulger, n-am avut timp nici măcar să realizez că s-a topit o lună de vară. Mă rog… topit nu cred că e cuvântul potrivit, ar trebui să zic mai degrabă  că ”au luat-o apele”. În fine..

Au fost două săptămâni magice, în cel mai adevărat și pur sens al cuvântului! Bineînțeles că principalul motiv este marele turneu de tenis de la Wimbledon, la ce vă gândeați? Având în vedere circumstanțele, e adevărat că ar trebui să ador Roland Garros-ul mai presus de toate, dar cu toate astea, rămân la părerea că la Wimbledon tenisul e mult mai spectaculos, mult mai… tenis. Nu vorbesc așa acum pentru că Rafa l-a câștigat pentru a doua oară, ci pur și simplu asta am simțit încă de când am văzut pentru prima oară Grand Slam-ul acesta. Nu știu dacă are rost să mă apuc acum să fac cronica turneului pentru că sunt mulți alții mult mai experimentați în a mânui cuvintele și a expune totul încât să te facă să simți că ai fost acolo măcar pentru câteva secunde. Mă mulțumesc cu a spune ce mi-a plăcut și ce nu, ce m-a încântat și dimpotrivă, ce m-a dezgustat.

Cu siguranță m-a încântat faptul că n-a plouat pe tot parcursul concursului. Genial! Două săptămâni fără ploaie în mirifica Londră, templul ploilor de vară și al meciurilor întrerupte. Mi-a făcut plăcere să nu văd prelatele întinse nici măcar pentru a închide acoperișul arenei centrale și cu siguranță și jucătorii s-au bucurat pentru asta.

Mi-a plăcut să văd cum e să faci o mulțime de lucruri, iar doi jucători să nu termine o partidă de tenis în tot timpul ăsta. Am avut un șoc când am văzut pentru prima oară un scor imens, gen 48-49 în decisiv. Inițial am crezut că e vorba de vreo eroare a tabelei de scor. Trebuie să recunosc că nu am văzut meciul integral (stau și mă întreb cine l-o fi văzut, în afară de arbitrul de scaun), dar din ce am văzut……….  da, e de apreciat rezistența celor doi și capacitatea de a servi incredibil atâtea ore, dar… jocul din câmp a fost mai mult decât plictisitor. N-a fost spectacol din punctul ăsta de vedere.

Am savurat primul meci al lui Federer, în totalitatea lui! Eram oarecum sigură că va fi un meci interesant și tocmai de aceea am renunțat și la învățat pentru examen pentru a-l vedea. Mă așteptam la un joc frumos din partea lui Falla și nu m-am înșelat și în aceeași măsură nu puteam să concep o ieșire a lui Roger încă din prima zi. Sincer vorbind.. mi-ar fi părut rău să aibă parte de o cădere atât de abruptă.

M-am amuzat copios la venirea reginei în loja regală. Mi s-a părut un gest… nici măcar nu găsesc cuvintele potrivite pentru a-l califica, așa că mă mulțumesc prin a-l numi ”de imagine”. A dat mâna cu Roger și Serena, dar am o vagă impresie că habar n-avea cine-s ăia și ce drept au de a-i atinge prețioasa mână. Iar când am auzit că a stat de vorbă cu Navratilova și a întrebat-o dacă a jucat vreodată la Wimbledon, iar Martina i-a răspuns respectuos ”da, l-am și câștigat de 10 ori” mi-am dat seama că în mare parte eram îndreptățită să cred că regina e puțin paralelă cu tenisul.

Nu pot spune că sunt dezamăgită de prestațiile românilor. Au avut parte de adversari puternici, iar la nivelul nostru ar fi penibil să venim cu cine știe ce pretenții. Singurul care ar fi putut face o figură bună, Hănescu, a avut parte de o cădere nevoasă când avea mai mare nevoie de concentrare. N-am de gând să comentez gestul lui, pentru că… la nervi, un om se poate comporta ca și cum ar fi cu totul altă persoană. Așa că, nu cred că o persoană ar trebui acum desconsiderată, ștergând cu buretele toate rezultatele bune și comportamentul exemplar de până acum.

Nu mi-a plăcut faptul că se emit niște pretenții, se cere să se respecte niște reguli stricte, dar când vine vorba să se țină și ei de cuvânt…….  sufletu’ ! Mă refer aici la intervalul de timp în care a venit medicul în meciul lui Soderling cu Rafa. Oribil! Cum să aștepte jucătorii aproximativ 10 min?? Dacă i se făcea rău vreunuia? Putea să moară în pace, nu?

Nu știu dacă mi-am dorit vreo clipă o finală Rafa-Roger. Și nu din cauza rivalității și luptei pentru poziția de nr.1 , ci mai ales din cauză că nu mi se părea corect ca Federer să ajungă în finală cu tenisul pe care l-a arătat. A fost mult prea plafonat și lipsit de vlagă.

Finala a fost totuși plictisitoare, în mare parte din cauză că Berdych nu a dat tot ce a putut, nu a fost capabil să-și stăpânească emoțiile în așa fel încât să poată pune niște probleme reale. Dacă ar fi să aleg câteva meciuri frumoase, din punctul meu de vedere ar fi : Federer-Falla, Soderling-Nadal, S.Williams-Sharapova, Henin-Clijsters.

Mă bucur pentru Rafa și sper să-l țină genunchii și pentru un US Open! 😛

Aaa.. era să uit! Murray a jucat oribil toate cele 6 meciuri!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s