Decizii

Am citit ieri seară un articol pe blogul lui Dan Fințescu (prietenii știu „problema” mea pe sistem nervos cu omul ăsta :)) ) despre educația noastră, a românilor și (in)capacitatea noastră de a descoperi ce ne dorim. În alte circumstanțe poate m-aș fi oprit doar la a contempla postarea și modul destul de obiectiv din care este privită problema. Dar lectura asta a avut loc într-un moment în care, trebuie să recunosc, sunt foarte sensibilă la subiectul DECIZII și tocmai de aceea în cele ce urmează este foarte posibil să-i cam ridic în slăvi (atât articolul cât și autorul). Exact ceea ce a descris Dan ca evoluție a dorinței unei persoane, de la vârsta fragedă a copilăriei până la momentul în care teoretic aceasta ar trebui să se materializeze mi-a fost dat să văd, să simt și să trăiesc în ultimele luni. Mă intrigă teribil de mult faptul că am devenit atât de nestatornică, de indecisă, sucită și ce alte cuvinte sinonime se mai pot găsi. Nu eram așa.. Eram sigură pe mine, iar în momentul când luam o decizie, nu mă întorceam din drum, orice obstacol aș fi întâlnit în cale…. Voiam de mult să mă schimb, dar nu în sensul ăsta. Dacă era ceva ce nu voiam să schimb la mine tocmai asta era, capacitatea de a-mi păstra entuziasmul până la atingerea obiectivului propus inițial. Când vezi cum își pierd cei de lângă tine bucuria de a lupta pentru ceva, e trist… E deprimant să vezi plafonare în jurul tău… Dar e atât de frustrant să te vezi pe tine însuți plafonat, înglotat în monotonie și incapabil să faci o schimbare radicală. Adică… frate, ai șansa să faci ceva magic, să îți împlinești un vis și tu ce faci? Dai înapoi? Acum când într-adevăr poți realiza ceva care să te facă pe deplin fericit, tu renunți, te dai bătut chiar înainte de a purta lupta. Alții probabil ar da orice să fie în locul tău, să aiba șansa pe care tu refuzi să o accepți. Știu, m-am îndepărtat de subiect, dar asta e.. m-a luat valul. Ideea e următoarea : gândiți-vă fraților bine ce vă doriți, alegeți acel lucru și luptați pentru el! Aș putea spune că peste ani veți regreta, dar nu…. Este foarte posibil chiar mâine să regretați că ați dat cu piciorul unei asemenea oportunități, iar regretul ăsta vă va măcina multă vreme.

Advertisements

3 thoughts on “Decizii

      • Nu sunt rea, că n-am nimic cu el. Ba chiar mi-a făcut o impresie bună când l-am cunoscut la Balul de Sfântul Valentin, origanizat de clasa noastră, acum 154 ani

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s