După aproape o lună

Nici nu-mi vine să cred că a trecut aproape o lună de când n-am mai scris! Nu e vorba că n-am mai avut ce să spun sau că n-aș fi avut timp, dar pur și simplu așa s-a întâmplat. Am avut destul de multe tentative de a începe un articol, dar de fiecare dată intervenea ceva și preferam să las pe mai târziu decât să scriu pe părticele.

Având în vedere faptul că a trecut atât de mult timp, după părerea mea, se cuvine să fac un scurt rezumat al ideilor pe care le-am avut de-a scrie și pe care din păcate nu le-am concretizat.

1. JO de iarnă de la Vancouver – festivitatea de deschiderea fost frumușică, dar nu m-a impresionat cu nimic în mod deosebit. Este adevărat că este greu de uitat minunăția pe care au reușit-o chinezii în urma cu 2 ani, dar chiar și fără a face o permanentă comparație, tot nu m-au fascinat canadienii. S-a observat de la o poștă eroarea tehnică de la final și postura penibilă în care a fost pusă ce-a de-a 4-a persoană care trebuia să aprindă flacăra olimpică. Mă rog, au încercat ei să repare greșeala, folosindu-se de acest ”ooops” în festivitatea de închidere, dar neahhhh, tot gafă rămâne. Trebuie să recunosc că nu m-am uitat la toate sporturile (o să dau vina pe diferența de fus orar) , m-am rezumat doar la patinaj artistic. N-am avut favoriți, am preferat să mă bucur de frumusețea sportului în sine decât să-mi pierd timpul sau să-mi tocesc nervii ofticându-mă că n-a luat X sau Y. Cu toatea astea, pot spune că nu mi s-a părut chiar corect faptul că la proba masculină s-a luat aurul fără săritură cvadruplă, în timp ce medaliatul cu argint o făcuse și nu ratase nici în programul scurt, nici în cel liber. În proba feminină… nici până în ziua de azi n-am mai reușit să văd ce a făcut Carolina Kostner de a avut o clasare atât de slabă ; m-am bucurat însă pentru Joannie Rochette care a meritat medalia pe deplin, pentru efortul supraomenesc pe care l-a făcut de a patina la doar câteva zile de la decesul mamei ei. Aaa.. era să uit, m-am mai uitat la finala de hochei.. pentru prima dată în viața mea am avut răbdarea de a privi așa ceva. Wow… ce m-am mai distrat! Funny e puțin spus!

2. Premiile Oscar – mă enervează teribil pentru că de câțiva ani au devenit mult prea previzibile și exagerat de comentate înainte. M-am bucurat pentru premiul luat de Sandra Bullock (una din puținele categorii la care, după părerea mea, s-a luat premiul pe drept). La categoria cel mai bun film, era destul de clar că alegerea avea să fie între The hurt locker și Avatar. Știu că am scris într-un post anterior că nu e mare lucru de capul Avatar-ului, dar după ce am văzut  The hurt locker am început să apreciez mai mult opera lui James Cameron. Absolut oribil filmul, menit să-i creeze celui ce-l vizionează impresia că soldații americani sunt niște martiri, niște inocenți care se duc în războaiele din Orient pentru a-i salva pe-ăia de bombe. Oh, God! Oribil chiar și fără a lua în considerare modul în care se trage de timp pentru a se întinde acțiunea pe 2 ore. Am zis că o să văd și An education, respectiv Precious, așa… din curiozitate, deși nu mă aștept la mare lucru.

3. Eurovision – în opinia mea… anul cu cele mai slabe piese, de multă vreme încoace. Ca telespectator, tu ai fi avut inițiativa să apreciezi, să alegi și în ultimă instanță să votezi, dar ce să alegi frate, ca au fost varză. Pe lângă faptul că piesele au fost proaste, pe unii i-a mai lăsat și vocea, așa încât piesa să sune și mai prost decât o făcea deja din cauza sonorizării. Eu m-am hotărât să votez abia când am auzit că e gratis, pentru că altfel n-aș fi dat un euro și ceva pe fețele lor… și am făcut-o ca să nu zic pe urmă că am stat și m-am uitat degeaba aproape 3 ore la TV. Dacă vă roade curiozitatea… am să vă spun că am votat cu Zero. De ce? Pentru că mi-a plăcut piesa. Nu știu cât de potrivită ar fi fost pentru Eurovision, dar mie mi-a plăcut. Cât despre câștigători… Paula are o voce foarte bună (lucru deja cunoscut), dar acel Ovi pe mine nu m-a convins. Deși o să-mi atrag suficiente antipatii, am dreptul să-mi spun părerea, adică am dreptul să recunosc faptul că n-am așteptări de la ei și că în principiu, dacă or să treacă de semifinală, deja o să fie o realizare.

În rest… viață monotonă perturbată din când în când de câte un fulg de nea în ochi sau o rază de soare pe obraz.

Advertisements

One thought on “După aproape o lună

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s