No regrets

De ceva zile încoace mă tot chinuie talentul de filosoafă… și mă chinuie rău de tot. Simt că am prea multe nelămuriri pentru timpul pe care-l am disponibil pentru a căuta răspunsuri sau pentru a dezbate cu prietenii. Sau poate că timp este suficient, dar nu caut unde trebuie și nici ce trebuie.

Mda, deja încep să-mi pierd coerența, așa că o să trec la o primă temă care mă stresează……. anume, regretele. După cum spune o zicală (pe care obișnuim să o evocăm adesea),  „mai bine să regreți ce ai făcut decât să te întrebi apoi cum ar fi fost dacă”. Trebuie să recunosc că am folosit de multe ori zicala respectivă și am făcut multe chestii pe care la vremea respectivă le consideram nebunii și pe care mi-era oarecum teamă să le fac. Dar acum realizez că nu e vorba de nicio zicală, de niciun sfat de la nimeni. De fapt, faci ceea ce vrei să faci, iar toate elementele exterioare sunt doar pretexte sau posibili viitori învinuiți. Mai pe scurt, să ai pe cine da vina. Dar de ce să dai vina pe ceva sau pe cineva pentru ceea ce tu… în cunoștință de cauză ai ales să faci? Pentru că regreți? Pentru că nu ești capabil în primul rând din punct de vedere psihic să-ți asumi răspunderea pentru faptele tale?

Toate acțiunile pe care noi le efectuăm nu sunt decât mici părticele din viața asta pe care o trăim. E ca un segment într-un spațiu bidimensional, compus dintr-un număr finit de puncte. Dacă eu reneg unul sau mai multe din acele puncte, ce fac? Dezbin segmentul în mai multe segmente mai mici? Și dacă viața e una singură, cum pot eu s-o împart așa… pe „subsegmente”? Viața nu-s de fapt eu? Și eu pot să mă divid? Cam așa am ajuns eu la concluzia că regretele nu-și au locul în viața omului, sau cel puțin nu într-a mea. Poate că  nu sunt mândră de toate reacțiile pe care le-am avut în ăștia 20 de ani (almost 21 :-< ), dar cu ce mă ajută dacă încep acum să mă gândesc că am greșit când am făcut aia și aia și ailaltă? Este adevărat că am ajuns să conștientizez greșelile și să-mi doresc să nu le repet, dar cred că dacă aș avea posibilitatea să mă întorc în timp, tot la fel aș acționa, pentru că prefer să fac ceea ce simt și să spun ce gândesc decât să mă prefac de amorul artei.

De unde a pornit dorința asta de a aprofunda problema regretelor? Hmmm… să zicem că în ultima vreme am cam rămas cu teoria și am uitat s-o mai pun în practică și oarecum am simțit nevoia să-mi repet mie însămi toate chestiile astea. Viața merge înainte, eu merg înainte… n-are rost să-mi pierd timpul rămas întorcându-mă mereu în trecut! No more regrets! (I hope)

Melodia de mai jos nu știu dacă are legătură cu ceea ce am scris, dar am regăsit-o după o lungă perioadă…. și încă o ador.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s