Sub anestezie

În ultima vreme n-am prea mai avut răbdare să mă uit la filme. Poate din cauza agitației de sărbători sau poate pur și simplu nu mi-a ars de filme. Însă vineri seară, de Crăciun am dat pe ProTv de un film pe care-l văzusem și la vremea apariției lui. Mă refer la Stardust, o poveste pentru copii mai mari, o poveste zic eu, frumoasă. Dar nu despre Stardust o să vorbesc momentan. În timpul uneia dintre multele și desele pauze publicitare, am văzut promo-ul unui film pe care m-am chinuit de multe ori să-l văd, dar din varii motive nu am reușit. Titlul în limba română este „Sub anestezie” sau în engleză, Awake. Știam că este vorba despre un film inspirat din cazuri reale, ale persoanelor ce nu reușesc să adoarmă în timpul anesteziei și că firul narativ va urmări traumele la care este supus pacientul respectiv. Eram pregătită pentru ceea ce aveam să văd din punct de vedere medical (adică așteptam să savurez operația efectuată pas cu pas), dar se pare că nu suficient de pregătită să văd și restul.

Am văzut multe documentare și filme cu și despre operațiile riscante asupra corpului uman, dar afirm cât se poate de sincer că nimic nu reușise până acum să-mi facă pielea de găină și să mă cutremure în asemenea manieră. Senzația pe care am avut-o când îi desfăceau pieptul (căci este vorba de un transplant de inimă) sau când îi smulgeau practic inima, este de nedescris. Aproape imposibil de explicat în cuvinte, nu pentru că ar fi ceva groaznic ca imagine de sine stătătoare ci pentru că mi se pare absolut înfiorător să ți se întâmple toate chestiile astea, iar tu să le simți. Să simți de la prima atingere a bisturiului, la tăierea cavității toracice și până la scoaterea inimii din piept, cred că este mai mult decât cel mai mare coșmar pe care-l poți trăi.

După cum începuse, aveam tendința să cred că va fi foarte plictisitor și că se va lungi foarte mult acțiunea până să se ajungă la operația propriu-zisă. M-am înșelat. După același început, îmi făcusem o idee despre ceea ce urma și mai ales despre final. M-am înșelat încă o dată. Pe parcurs, am mai fost suprinsă de vreo două ori de ceea ce se petrecea, dar cu fiecare suprindere parcă deveneam mai atrasă.

N-o să mă apuc să povestesc acțiunea, pentru că dacă încă nu l-ați văzut, o să stric toate surprizele și chiar vreau să vă bucurați și voi de senzațiile pe care le-am avut eu. Pot doar să spun că este unul dintre puținele filme realizate în ultimii ani, care mi-au plăcut din toate punctele de vedere. Este un film care, cred eu, ar putea să placă nu numai iubitorilor genului și să impresioneze la scară largă.

P.S.  Mă bate gândul să mă uit și la reluare (dacă va exista). Sunt curioasă dacă-mi mai dă aceleași furnicături.

Advertisements

5 thoughts on “Sub anestezie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s