Sentiment imaginar… sau nu

Dragă jurnalule,

S-au întâmplat multe lucruri de când n-am mai scris. De fapt, de aceea nici n-am mai avut timp să scriu. Totul s-a precipitat în viața mea. Am trăit într-o scurtă perioadă de timp sentimente pe care nu le-am cunoscut vreodată. Chiar și acum când tastez mă gândesc dacă este real sau visez. Nu știu dacă „visez” este cuvântul potrivit, dar nici coșmar nu pot să-l definesc. Este ceva între. Ceva care îmi ocupă în totalitate sufletul, mintea, timpul liber și timpul de muncă. Da, m-am îndrăgostit… de noul coleg de la departamentul meu de marketing. Sunt numai 5 săptămâni de când a venit la noi în companie, teoretic n-aș avea de ce să fiu în starea asta. N-ar trebui să-mi vină să mă urc pe pereți de nervi și frustrare că nu mai sunt capabilă să fiu eu.

Cum s-a întâmplat? Nu știu să-ți spun. Cred că de fapt acesta este răspunsul pe care-l caut și eu. Când Dragoș (șeful meu) m-a rugat să fiu amabilă cu noul venit și să-l ajut să se acomodeze cât mai repede pentru că este un tip foarte competent, m-am simțit foarte prost, ca și cum… „învață-l tot ce știi despre firmă pentru că avem mai mare nevoie de el decât de tine”. L-am detestat instantaneu, pe el ca angajat, pe el ca om! Nu-l văzusem încă, dar deja eram capabilă să-i doresc plecarea. De ce trebuia să vină tocmai la noi? Eram destui, eram competenți și… eram între noi, ne cunoșteam și ne înțelegeam ca o familie. Când am dat cu ochii de el, eram pe coridor, vorbeam singură, bombăneam. Cinicul! A avut tupeul să-mi ceară el însuși ajutorul, deși vedea în postul ocupat de mine un trofeu. Atunci mi-am zis în sinea mea: „Dacă vrea ipocrizie, o să-i arăt că până și la asta sunt mai bună!”. Am devenit amabilitatea în persoană, sociabilă și săritoare! Unde era el eram și eu și viceversa! N-am petrecut în viața mea atâta timp cu cineva la serviciu cât am petrecut cu el. Și… nu știu în ce moment, nu știu din ce gest sau șoaptă, peisajul s-a schimbat : vocea iritantă și prefăcută pe care o auzisem în prima zi a devenit cântecul meu preferat, ochii de un maro banal sunt oglinda în care vreau să-mi văd reflecția în fiecare zi, părul lui negru cu care mă atingea adesea când se apleca asupra tastaturii și care-mi stresa până și ultima celulă a epidermei și-a pierdut asprimea, parfumul obsedant de fresh mi-a devenit  chiar mai drag decât aroma cafelei de dimineață.

Știu, am înebunit! Sau… cel puțin, nu mai sunt eu! M-am pierdut undeva, am intrat într-un labirint din care nu știu să mai ies. Nu știu să mai ies? Sau nu vreau să ies? Prea multe întrebări.

Până acum nu i-am spus nimic, n-am avut curajul. Mi-e teamă de reacția lui, dar și mai mult mi-e teamă de reacția colegilor și a lui Dragoș. În cei 2 ani de când lucrez aici, am fost doar eu cu munca mea, mereu pregătită, mereu dispusă să preiau orice sarcină grea, mereu la serviciu sau acasă. Știu că fetele m-au încurajat tot timpul să-mi găsesc pe cineva, ba chiar au organizat și câteva blind dates, dar au renunțat când au văzut că fiecare acțiune era sortită eșecului din prima clipă.

De ce n-am învățat și asta la școală, la liceu, facultate sau vreunul din cursurile de perfecționare la care m-a tot trimis Dragoș? De ce mi s-a întâmplat tocmai mie? De ce nu Mariei, Ralucăi sau Anei? Cu siguranță ele ar fi făcut ceva până acum. În loc să se perpelească în suc propriu ca mine, ar fi fost acum cu el la o cină romantică sau un concert de Crăciun. Nu știu cât o să mai rezist așa! Știu că mi-am promis că o să fiu cât de ipocrită pot, dar cu fiecare secundă care trece, sentimentele nu-mi mai încap în trup și tind să-mi iasă prin porii pielii. Îmi pierd rațiunea cu fiecare molie din stomac ce se transformă în fluture și mă gâdilă ușor cu aripile-i fragile. Mă credeam mai puternică, mult mai puternică! Dar sunt la fel de muritoare ca toți ceilalți, poate chiar mai muritoare.

Am 2 variante, una mai grea decât cealaltă. Fie încerc să-i cer lui Dragoș să mă mute la alt departament pe motiv că m-am săturat de marketing și vreau să-mi piperez viața și cu altă muncă (puțin probabil să mă creadă, mă cunoaște prea bine și cu siguranță m-ar lua pe după vișini până ar afla adevărul și n-am rezolvat nimic). Fie… îmi iau inima în dinți și creierul în mână și-mi asum toate riscurile de pe planetă. Adică spun adevărul, lui, inculpatului și tuturor. Ce se poate întâmpla cel mai rău? Să-mi spună că nu există nicio șansă să vadă în mine ceea ce văd eu în el și să-mi pierd serviciul. Nimic ce nu ar avea rezolvare. Dar oare cât aș suferi? Mi-e greu să-mi imaginez. Nu vreau!

Niciodată nu mi-a fost teamă de suferință, deziluzie și nu m-am simțit incapabilă să fac ceva, dar se pare că de data aceasta totul este diferit. Acționez ca și cum aș fi cea mai lașă persoană din lume, știu! Dar aleg să tac. N-o să-i spun. Nu mă simt suficient de… de… sigură pe mine. N-o să mă mut de la locul de muncă, nu vreau să renunț la ceea ce-mi place să fac doar ca să fiu departe de el. Nici nu vreau să fiu departe de el. O să încerc să transform sentimentul acesta într-unul de prietenie, pur și simplu prietenie. Dacă va fi ca el să facă un pas, vreodată, voi vedea cum voi reacționa, dar momentan încerc să-mi iau gândul. O să consider că nu e persoana potrivită pentru mine și o să încerc să-mi văd de viață. La un moment dat trebuie să reușesc să revin la randamentul inițial, am încredere!

În seara asta o să mă uit la un film despre care am auzit că este foarte bun, The proposal, cu Sandra Bullock, recent lansat pe DVD. Și…….. o să desfac o sticlă de vin, să beau singură, poate mă înveselesc sau adorm mai repede.

                                                               Pe curând spun ție și mie însămi!

Articol scris pentru SuperBlog2009, proba 42.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s