Dacă vin nu e, nimic nu e

Un ger năprasnic se lăsase afară, de nu-ți venea să dai în ninsoarea viscolită nici măcar un câine Saint-Bernard. Deși trebuia să fie atentă la carosabil, Andreea făcea tot posibilul să ajungă cât mai repede acasă. Nu putea să nu ajungă la timp pentru a-și petrece seara de Ajun cu Andrei, prietenul ei. Sărbătorile sunt cel mai bun prilej să-i arăți celui de lângă tine cât de mult îl iubești și îl prețuiești. Știa că asta ar fi trebuit să facă în fiecare zi, în fiecare dimineață când se trezea sau seara sau în oricare alt moment, dar serviciul pe care îl avea îi ocupa tot timpul liber. Trebuia ca măcar de data aceasta să ajungă înaintea lui acasă, să aranjeze masa și să-l aștepte într-o atmosferă caldă și primitoare.

<<< Tiiiit  Tiiiiit Tiiiiiiiiiiiiiiiit>>

– Haideți odată! Mișcați-vă! Offff Doamne, iar o să întârzii! Nu se poate să îi fac iarăși asta lui Andrei! Este deja ora 16 și el se întoarce la 17, când o să reușesc să așez masa?

În grămada de mașini ce se formase, făcu brusc o manevră, a întors și s-a dus să cumpere totul de-a gata, pentru că altă soluție nu vedea.

3 ore mai târziu..

– Iubito, în sfârșit ai ajuns! Începusem să-mi fac griji! Ce s-a întâmplat cu tine?

– Ăăăă… îîhhh.. am vrut să-ți fac o surpriză, dar se pare că nu mi-a ieșit.

– Oo.. săraca de tine, probabil ai rămas blocată în trafic. Vino, ți-am pregătit ceva!

În living, într-o penumbră caldă și ademenitoare, era așezată o masă cu decorațiuni sclipitoare și lumânări roșii. Bradul era și el aprins, iar sub crengile lui verzi se odihneau câteva cutii de cadouri. Andreei nu-i venea să creadă că iubitul ei reușise să facă în ziua respectivă ceea ce ea nu a fost în stare. Nici nu a mai adus din mașină pachetele cumpărate, când din bucătărie venea un miros incredibil de mâncare caldă pregătită în casă.

– Ești magic! Nu pot să cred că ai făcut tu toate astea pentru mine!

– Știam că ai să vii obosită și m-am gândit să te surprind. Ia loc, cina este servită!

– Mâncarea mea preferată! Te iubesc!

– Și eu te iubesc! Dar…

– Dar ce?

– N-avem ce bea. Poate doar apă de la robinet. Știi doar că eu nu mă pricep la vinuri, n-am știut ce se potrivește la ce-am pregătit și nici după nume nu le recunosc.

– Aaa.. asta era? Stai liniștit dragul meu. Mă întorc imediat!

Andreea s-a dus grăbită la mașină și s-a întors cu 2 sticle de vin roșu.

– Uite! Măcar de atât să fiu și eu bună astăzi!

– 2 sticle? De când ai devenit tu alcoolică?

– Păi, să avem și pentru mâine.

În timpul cinei…

– Cu cât nu mă pricep eu la vinuri, dar ăsta este absolut grozav! Ți l-a recomandat cineva?

– Nu.

– Dar? Cum de ai știut ce să iei? Din câte știu, nici tu nu prea le ai cu vinurile.

– Am gustat… și am gustat.. și iar am gustat.. până am găsit ceva care să-mi placă.

– Ai gustat? Adică tu ai cumpărat mai multe sticle de vin, diferite?

– Nu dragul meu, am fost la real,- . Au acolo un sistem, numit Enomatic, prin care poți gusta diferite sortimente de vinuri. Pentru necunoscători ca noi, este perfect!

– Dacă știam…. mă duceam și eu să iau un vin. Nu știu ce ne-am fi făcut dacă nu veneai tu cu sticlele astea.

– Eee.. doar de-aia suntem 2, nu?

– Mai zi-mi de Enomaticul ăsta.

– Păi ce să-ți mai zic?  Sistemul de degustare înseamnă un dispenser cu 48 de sticle de vin care se înlocuiesc lunar în funcție de promoțiile si noutățile care se regăsesc la raionul respectiv. Adică mereu găsești ceva nou de experimentat, fie că e vorba de vinuri autohtone, fie străine.  Degustarea se face pe baza cumpărării unui card de degustare cu valoare minimă de 10 lei care permite în medie 15-20 de degustări în funcție de vinurile alese. Cardul se poate realimenta de cate ori se dorește acest lucru, atunci când s-a epuizat suma încărcată pe el. Odată introdus în Enomatic, aparatul eliberează, prin simpla apăsare a unui buton, o cantitate strict delimitată, 20 ml din vinul selectat. Valoarea fiecărei degustări în parte este automat dedusă din card. Datorită afisajului digital, clienții pot vizualiza în orice moment suma ramasă pe card dupa degustare.

– Foarte ușor! Și… tu ți-ai consumat cardul?

– Dacă l-am consumat? Ha-ha! L-am încărcat de 2 ori până m-am hotărât. Tu de ce crezi că-s așa veselă?

– Mi se părea mie ceva ciudat la tine, dar parcă… nu îndrăzneam să cred.

– Trebuia să mă asigur că iau ceva bun, nu?

– Corect! Hai noroc! Și Crăciun fericit!

– Crăciun fericit, dragul meu!

Articol scris pentru SuperBlog2009, proba 38.

Advertisements

2 thoughts on “Dacă vin nu e, nimic nu e

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s