Vise…

Ohh, Doamne, ce mă doare capul! Cred că am băut prea mult noaptea trecută. Dacă petrecerea asta a fost așa reușită, mă întreb cum o să fie diseară, la cumpăna dintre ani. Auu! Înțeleg că mă doare capul de la gin, dar spatele nu cred că are legătură cu asta. O să fac reclamație pentru patul ăsta dur. Ar cam fi timpul să cobor și să-i caut pe ceilalți. Ce… ce e asta? Nisip? Unde moartea m-au băgat?

– Ăăă… Sebi,ce s-a întâmplat? Am ajuns la destinație?

– Da. Pe o insulă pustie, fără urmă de civilizație, cu mai mult de 35 de grade în aer.

– Adică…

– Adică am naufragiat.

– Unde sunt ceilalți? S-au…. înecat?

– Cine știe? Și eu m-am trezit la câțiva metri de tine, tot aici.

– Doamne! Larisa, Mircea, Valy! Nu se poate?

– Aaa.. ei s-au dus după mâncare.

– Păi nu ziceai că nu știi?

– Credeam că întrebi de ceilalți pasageri.

Am văzut multe filme de genul, dar nu credeam că voi ajunge într-o zi să trăiesc așa ceva. Din paradisul civilizației am ajuns în paradisul sălbăticiei. Eu, care nu am văzut decât palmierii smotociți din Mamaia, am ajuns acum să văd namilele astea tropicale sau ecuatoriale, Dumnezeu știe. Oceanul se vede mirific, plaja e de vis… când or să se întoarcă ceilalți, o să mă duc să văd și eu împrejurimile. Mă stresează rău soarele puternic, am nevoie de umbră și răcoare.

– Cine se pricepe să spargă nuci de cocos?

– Am găsit mai multe chestii decât ne așteptam. Cocos, papaya, mango, banane, rodii și încă niște fructe.

– Să-l fi văzut pe Valy cum se cocoța în bananier! A fost genial, nu-i așa Mircea?

– Hai măi Larisa, nu-l mai necăji, zi merci că s-a urcat.

– Mergem undeva la umbră?

– Am găsit noi un loc perfect la vreo 300m de-aici.

N-am văzut în viața mea atâta verde. La TV credeam că sunt efecte speciale. Dacă nu aș ști că sunt… undeva departe și dacă nu mi-ar lipsi confortul de pe vapor, chiar m-aș putea obișnui aici.

– Ăsta-i singurul loc în care ierburile sunt mai mici și putem sta jos. Mai încolo aproape că nu te vezi din ele.

– E bine aici, Valy. Hai să mâncăm.

– După ce apune soarele, mergem pe plajă, e periculos să stăm aici.

– Și trebuie să ne gândim cum putem să plecăm.

– Să plecăm? Mie chiar îmi place. Mereu mi-am dorit o experiență ca asta.

– O experiență, da, dar nu o viață în pustietate, Valy!!!

– Apropo de experiență… ce fructe ziceați că sunt astea?

– Nu știm, le-am luat și noi pentru că arătau bine și nu trebuia să ne cățărăm.

– Sunt foarte bune. Când o să ajung acasă o să caut să văd ce sunt.

– Prin burta cărui pește o fi aparatul meu foto? Ce păcat că nu pot să fac măcar o poză.

– Stai liniștită divo,n-o să uităm croaziera asta chiar și fără poze.

Hmmmm.. cred că într-o oarecare măsură sunt de acord cu Valy, chiar mă simt bine aici, sper să nu vină salvatori prea curând, să am și eu timp să mă bronzez.

Articol scris pentru SuperBlog2009, proba 25.