Poveste fără sfârşit… 6th page

Următoarele săptămâni au fost cu adevărat magice pentru Melania pentru că totul îi mergea ca uns : îşi regăsise ritmul la şcoală şi în activităţile ei, se simţea tot mai aproape de Raul şi se înţelegea perfect cu prietenii. Fiecare zi îi era încărcată, de dimineaţa devreme până târziu în noapte, dar nu se simţea extenuată pentru că satisfacţiile pe care le avea îi dădeau energie suficientă. Adeseori se gândea că e prea frumos ca să fie adevărat, dar încerca să alunge repede ideea din mintea ei ca să nu-şi umbrească singură fericirea. Cu trecerea timpului, ajungea să ceară din ce în ce mai mult de la ea însăşi, simţea că e capabilă să obţină orice-şi propunea şi încerca tot mai multe lucruri. Nu avusese însă curajul să facă ceva decisiv şi în ceea ce-l privea pe Raul, nu-şi găsea cuvintele să-i spună ce simte şi tot amâna momentul, în speranţa că totuşi va face el „acel pas”.

                      La una din întâlnirile cu fetele, a deschis după foarte mult timp subiectul delicat pentru că simţea nevoia să vorbească şi să fie ascultată.

– Fetelor, ştiu că o să ziceţi că sunt prea grăbită şi pretenţioasă, dar de ce nu se întâmplă nimic?

– La ce te referi mă? (întrebă prompt Laura)

– La faptul că deşi m-am apropiat destul de mult de Raul, relaţia asta nu se transformă în altceva. I-am dat suficient timp……   Cred eu…

– Vrei să spui că încă nu v-aţi sărutat???

– Doaaaaamne… Silvia, pe ce planetă trăieşti? V-am spus de atâtea ori că suntem doar prieteni.

– Da, dar ai zis ca v-aţi apropiat mult…… şi… te-am văzut aşa de fericită şi încântată… şi am presupus…

– Ai presupus degeaba. Crezi că nu v-aş fi spus dacă se întâmpla ceva deosebit? Ne-am apropiat doar în sensul că putem discuta multe lucruri ca doi prieteni apropiaţi, dar doar atât.

– Naşpa. Mă miră faptul că n-a făcut încă nicio mişcare… Îl ştiam genul care nu rata nicio ocazie să se cupleze cu o tipă.

– De ce nu-i zici?

– Ce să-i zic mă? Ai înnebunit? Nu-s chiar aşa de disperată.

– N-a zis mă, nimeni că eşti disperată şi nu e ceva aşa grav că i-ai zice tu că-l placi.

– Da mă Laura, dar tu îţi dai seama că dacă-i spune că-i place de el o să şi-o ia în cap?

– Atunci spor la aşteptat! Pentru că după câte văd, el n-are de gând să facă nimic,chiar şi dacă ar simţi ceva.

– Hmmmmm… s-ar putea să ai dreptate.. s-ar putea să aibă nevoie de un impuls ca să-şi elibereze şi el reacţiile. O s-o fac! O să-i zic! Chiar în seara asta când o să intre pe mess o să profit de ocazie.

– Nu ştiu dacă messul e cea mai bună variantă.

– Da, nici eu nu cred că e tocmai indicat să faci asta pe mess. E aiurea că nu poţi să-i citeşti reacţia. Dar dacă tu vrei să faci asta azi…

– Da, cât mai repede….. pentru că risc să-mi pierd avântul.

Discuţia din seara respectivă părea cel mai important dialog sau mai bine zis monolog, pe care-l avea de susţinut. Deşi era în faţa calculatorului şi se exprima prin intermediul tastaturii, tremura de emoţie. După câteva minute bune de discuţie îşi luă inima în dinţi şi îndrăzni să elibereze cuvintele pe care le reţinuse atâta amar de vreme.

 

underyourskin_mel :  am ceva foarte important sa-ti spun.

raul-nooneelse :  spune…

underyourskin_mel : pai… faza e ca…. de la o vreme……. de fapt.. nu stiu cum o sa reactionezi.

raul-nooneelse :  spune ma!  e asa grav?

underyourskin_mel : nu cred ca “grav” e cuvantul potrivit… :-s

raul-nooneelse :  :-s

underyourskin_mel : ok.. o sa o spun..

raul-nooneelse : asa..

underyourskin_mel : cred ca incepi sa-mi placi…… mai mult decat ma asteptam… mai mult decat un prieten

underyourskin_mel : te-am descoperit treptat si mi-a placut teribil de mult ce am descoperit cu fiecare pas…

underyourskin_mel : si… adica…

underyourskin_mel : m-am indragostit

underyourskin_mel : 😐 atat

 

Căldura din cameră i se părea insuficientă şi la fel şi aerul, avea mâinile de parcă tastele pe care le ţinuse ar fi fost din gheaţă, iar respiraţia i se părea un proces parcă prea complicat pentru momentele alea. O deranjase de multe ori prostul lui obicei de a răspunde greu, dar de data aceasta fiecare secundă care trecea i se părea o veşnicie. Încerca să găsească ceva interesant de citit pe câteva site-uri pentru a fii ocupată,dar comuta din 5 în 5 secunde pe fereastra lui. După 10 minute… nimic… niciun răspuns.

 

underyourskin_mel : cred ca ar fi timpul sa zici ceva… totusi

raul-nooneelse : nu stiu ce sa zic

underyourskin_mel : nu stiu…. ceva…. orice  😐  tacerea asta doare

raul-nooneelse : m-ai lasat fara cuvinte

raul-nooneelse : nu ma asteptam la asta

underyourskin_mel : e asa de grav sa incepi sa ai sentimente pentru cineva?

raul-nooneelse : nu la asta ma refeream

underyourskin_mel : dar?

raul-nooneelse : nu stiu ma ce sa-ti zic

raul-nooneelse : nu stiu ce vrei sa auzi

underyourskin_mel : doar ce ai tu de zis

underyourskin_mel : daca are rost sa le las sa creasca, daca sunt sanse pentru…

underyourskin_mel : noi

raul-nooneelse : m-ai luat prea repede…

underyourskin_mel : adica, pe scurt, am facut o tampenie ca ti-am spus

raul-nooneelse : nu e ma nicio tampenie sa tii la cineva

raul-nooneelse : si sa-i spui

raul-nooneelse :  dar…….. nu stiu sa-ti raspund la intrebarile pe care mi le-ai pus…  nu m-am gandit la lucrurile astea…. am nevoie de timp

underyourskin_mel : inteleg

underyourskin_mel : o sa-ti dau timp

underyourskin_mel : cat vei vrea

underyourskin_mel : n-o sa mai deschid subiectul pana cand tu nu o sa o faci

underyourskin_mel : dar… as vrea sa-mi promiti ceva

raul-nooneelse : ce?

underyourskin_mel : vreau sa-mi promiti ca indiferent ce se va intampla in urmatoarele saptamani…. n-o sa lasi ca relatia noastra de prietenie sa fie afectata de…. de prostiile mele

raul-nooneelse : ok  🙂

 

Aştepta un “promit”. Acel “ok” îi dădea fiori, nu îi oferea nici cea mai mică siguranţă că aşa se va întâmpla. Şi-a luat la revedere şi s-a băgat în pat. Nu-i era somn, dar nu mai suporta să stea în faţa calculatorului şi să nu vorbească cu el. N-a sunat pe nici una din fete… nu voia să le tulbure somnul, aveau destul timp să discute a doua zi la liceu. Copleşită de gânduri şi regrete, încerca să-şi stăpânească lacrimile. Îşi promisese după spectacolul de Crăciun că nu va mai plânge pentru el orice s-ar întâmpla, şi nu voia să-şi încalce promisiunea. Îşi repeta în gând că nu este sfârşitul lumii, iar a doua zi soarele va răsări iar…….

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s