Highschool memories…

Alaltăieri a început şcoala…  Nu, pentru mine încă nu. Mai am vreo 2 săptămâni (oficial) de relaxare şi no stress. Bine, nu că ar fi prea mult stres până în sesiune 😀

Faza e că, de la atât de multe reportaje despre începutul anului şcolar m-a apucat nostalgia. 😦  Mi s-a făcut un dor nebun de liceu, de fosta dirigă şi foştii profi, de foştii colegi, de ambianţa de acolo…. de TOT. Am încercat să-mi potolesc foamea de trecut, făcând o vizită p-acolo, dar mai rău mi-am făcut. A fost aiurea rău să mă duc pentru al doilea an doar să salut şi să întreb de sănătate. Aş fi vrut atât de mult să urc la fosta clasă, să mă aşez în bancă şi să aştept venirea unuia dintre profesori la oră.

Mi-e dor de baxul de 4 ore consecutive petrecute în labu’ de info, în care fie muream de cald (căldură care bineînţeles că mă trăgea la somn), fie mă alegeam cu o durere de ureche sau un ochi umflat din pricina geamurilor deschise ;  şi de profa, care nu rata nicio ocazie să ne spună “Maturizaţi-vă”, după care îl striga pe Mircea sau o întreba pe Alice de ce se uită “în ceaţă”.

Mi-e dor de orele de mate, de bancurile inteligente ale profului şi de cifrele pictate pe tablă de Chiwy, cu mâna stângă (n-am văzut în viaţa mea un scris mai artistic).

Mi-e dor de maratonul de scris în orele de chimie, când abia dacă reuşeam să scriem 2 formule, iar diriga deja umpluse 2 table…

Mi-e dor până şi de discuţiile interminabile dintre aproape ateul Mariusică şi proful de religie sau de tonul piţigăiat al profei de biologie şi stilul ei “propriu şi personal” de a se îmbrăca.

Mi-e dor de calmul profei de geogra şi de viteza cu care se enerva bătrâna profă de română, care avea un stil de îmbrăcat şi mai “propriu şi personal” decât al profei de bio. Aaa.. şi să nu uit de ultimele file ale caietului de română al lui Alice, care erau full de perle încă din primele 2-3 ore de discurs ale profei.

Mi-e dor de teoria pe care ne-o făcea  proful de istorie despre “bătrânul bun simţ” şi orele în care nu ne puteam opri din vorbit deşi se sunase de mult timp de ieşire…

Mi-e dor de profa de francă şi de soneria telefonului ei, care ne scotea adesea din situaţii nu tocmai comode.

Mi-e dor chiar şi de tezele criminale pe care le dădea profa de engleză, în care ajungeam să îmbogăţim dicţionarul englez cu tot soiul de cuvinte derivate ; sau de orele în care Radu lua masa pe coridor în urma unei glume pe care profa n-o gusta deloc.

Şi…. cum aş putea să uit…  orele de fizică în care nici musca nu îndrăznea să bâzâie, iar noi aşteptam înlemniţi în bănci cu mult înainte să se sune de intrare (dar cu toate astea, tot se alegea juma de clasă cu cate un 3 sau 2 în carneţel în urma unui desen tremurat sau a unei linii de fracţie strâmbe).

Mi-e dor de felul haotic în care râdeam zilnic cu fetele, de bârfele deloc cuminţi ale băieţilor (pe care oricum nu le recunoşteau); de zecile de Jeopardy pe care le jucam cu Kriss (cele mai multe din ele, pierdute “la mustaţă” de echipa din care făceam parte); de râsul molipsitor al lui Radu; de r-ul pronunţat până la limita maximă în decibeli de Larisa atunci când îl striga pe “Mirrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrcea”; de discuţiile despre tenis cu Chiwy în care niciodată nu ajungeam la un numitor comun; de urechile super ascuţite ale lui Dragoş, în preajma căruia nu puteai să rosteşti niciun nume cunoscut că deja era lângă tine să te întrebe care-i faza; de vorbitul non-stop al lui Valy din fiecare oră……….. şi de multe multe multe altele!!!

Mi-e dor de voi, măăăă !!!!!

Cred că n-aţi uitat melodia asta…

Advertisements

12 thoughts on “Highschool memories…

    • Nu vreau să vă întristez mă, doar am grijă să nu uitaţi :)))))
      Mircea a râs când a citit, deci e un semn bun! 😉
      Sper totuşi că ţi-a plăcut!

  1. Mie mi-e dor deee….let me think…sa stau la vrajeala cu diverse profe, sa-l capacesc pe seby in timpul tezelor(coaeee mai scrii mult ca m-am plictisit :))), de contradictiile cu profu de religie nu imi e ca nu stie sa-si sustina un punct de vedere ci o arde aiurea :)), de vizitele in biroul directoarei…rrrhhaauu(nu va mai ganditi la prostii ca doar ii reparam laptopul draga), partidele de voley in care faceam plonjoane pe tot terenul :))…draqu sunt prea multe chestii..imi trebuie un articol intreg pt asa ceva 😛

  2. 4 ani!
    Voi vedeti ca din 26-27 la deschidere am fost doar 7…si tot asa o sa fie…la anu vor fi 2 sau 1 sau mai grav nici unul!
    A inceput sa-mi placa mai mult sa privesc cum se schimba fiecare dupa liceu…era clar ce se intampla acolo: Baietii rupeau chiulul, Lavinia cartea, Larisa tacerea, Nicoleta bariera sunetului, Mariusica contrazicea, un fel de Gigi-Contra, Oly de falea, eu ma scobeam intre dinti pentru egalitatea intre studenti, etc, etc…

    Mai frumos e sa vezi care, cum se descurca dupa…cine e mai frumos, cine a slabit, cine a plecat in strainatate, cine castiga bani ca lumea, cine s-a cultivat fizic, cine spiritual, cine gnoseologic, … cine s-a despartit, cine si-a rupt mana.
    Nu aveti cum sa intelegeti…in liceu pentru mine totul a stat pe loc…acum incepe lupta sa demonstrati unii altora ce sunteti cu adevarat.
    Succes si spor la joc! 😉

  3. Superrrrrrr initiativa… M-ati uimit… Si mie imi e dor de voi si de tot ce se petrecea in liceu dar viata se pare ca merge inainte, nu ne lasa sa ne oprim, sa ne intoarcem, ci doar sa ne amintim…

  4. Da, Mino…O dovada in plus ca am fost NOI cu adevarat…Ca timpul nu trece la fel in amintirile noastre..si daca ma gandesc bine..nu mi’e dor de voi, pt ca va am mereu cu mine..in gandurile mele (of course, cand nu’s ocupate cu “cartea”, ca sa’l citez pe chiwy :P)..dar imi lipsiti..TOTI..Indiferent de ce va fi, voi ramaneti voi, iar peste amintirle din timpul liceului nimic nu se va putea suprapune…Sunt putine lucuri in viata care conteaza cu adevarat, printre care..cei pe care ii alaturi, chiar daca pentru un timp limitat, atunci cand esti la inceputul drumului prin viata!
    Deci..bucurati’va de fiecare clipa si folositi prezentul la maxim pt a trai fara regrete si cu “sweet memories” 🙂
    All the best 😉

  5. Buna. Am si eu o intrebare. Cum faci sa pui “mai mult” la articol. Adica il prescurtezi si pui link pentru tot articolul. Iti multumesc in avans pentru explicatii.

    • Când scrii sau editezi un articol ai două rânduri de butoane deasupra ferestrei cu text. Pe primul rand, al patrulea buton de la dreapta la stanga are simbolul separarii a doua pagini (Insert more tag). Pui cursorul unde vrei să se oprească textul de pe prima pagina şi apeşi butonul acela.
      Sper că am fost suficient de explicită. 🙂
      Te mai aştept pe blogul meu 😉

  6. Din punctul meu de vedere nu exista o perioada mai frumoasa ca liceul. Acolo se cladesc adevaratele prietenii care rezista apoi ani si ani. Din orice punct de vedere: educational, social etc. facultatea s-a pozitionat mai jos in clasamentul meu. Si cand se termina si aia, sa vezi atunci distractie:P

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s