Baby steps

N-a dat încă firul ierbii, de fapt nici nu s-au topit mormanele de zăpadă, dar e frumos afară. Știu, cu o rază de soare nu se face primăvară, dar măcar îți dă impresia că te îndrepți către ea. E ciudat să scriu chestiile astea. Toți cei care mă cunosc cât de cât, știu că ador iarna și că n-aș da niciodată o zi plină de fulgi de zăpadă pe o zi înăbușitoare de vară. Dar începutul ăsta de an e upside down rău de tot pentru mine. Cred că de fapt îmi doresc să vină primăvara pentru că sunt încă ofticată că nu m-am bucurat de zăpadă. Da, nu m-am bucurat! Cum am terminat eu sesiunea și stresul, cum s-a terminat și zăpada și a apărut mocirla asta idioată pe care o vedem de vreo o săptămână încoace. Dar… nu-i nimic, eu să fiu sănătoasă, că ierni or să tot fie!

N-am înțeles nimic de vacanța care tocmai se încheie. Este adevărat, m-am relaxat și am încercat să mă regăsesc pe mine cea de dinainte. Nu știu cât de mult am reușit, cu siguranță nu complet, dar e un pas înainte. Ușor ușor… with baby steps.. I know I’ll make it! Probabil o plecare din zonă mi-ar prinde teribil de bine (mi-au prins mie bine 3 zile fără mess și cu telefonul închis, darămite așa ceva… deja salivez), dar iarăși trebuie să mă înarmez cu răbdare, căci viața-i tare capricioasă când e vorba de persoana mea.

În câteva zile încep cursurile. I can’t wait… the next holiday! Abia mă învățasem acasă, fără griji, că trebuie s-o iau de la capăt! So… baby steps.. again! O să-mi reintru în ritm destul de repede, trebuie doar să-mi găsesc o motivație suficient de puternică. Adevărul este că.. motivația mi-am găsit-o și e mai mult decât puternică. Este chinuitor de arzătoare, dar la fel de aproape de limita imposibilului. Știu, vorbesc incoerent, dar momentan important este să mă înțeleg eu. Când o să mă conving pe mine însămi că motivația mea nu-i de domeniul SF-ului o să vă lămuresc.

În rest… ce pot să spun?

Mobilul

Deşi în ultima vreme nu prea mai am tangenţe cu TVul, într-una din seri, butonând telecomanda am descoperit ceva ce mi-a stârnit interesul. Este vorba despre Mobilul, noua emisiune a lui Virgil Ianţu. Bineînţeles, tot un concurs, că asta se pare că ştie să facă mai bine. Mi-a atras atenţia pentru că am văzut un tip şi o tipă, alergând ca nebunii prin Bucureşti. Curioasă din fire, am lăsat telecomanda de-o parte şi am rămas pe Prima, ca să mă lămuresc ce-au făcut săracii de curg apele pe ei ca la saună.

Sfidare zilnică la TV

Am observat că în ultima vreme mă uit din ce în ce mai puţin la TV şi nu pentru ca n-aş avea timp ci pentru că pur şi simplu mi se face greaţă când văd tot felul de arătări dându-se în spectacol. Am senzaţia că se pierde pe zi ce trece tot mai mult semnificaţia noţiunii de “artă”.

Vrei să cânţi? Du-te omule şi cere părerea unui specialist, roagă-l pe el să-ţi spună dacă ai ureche muzicală şi voce, în cazul în care tu nu reuşeşti să realizezi că scoţi sunete ce nu se pot reprezenta pe portativ.

Vrei să fii fotomodel ? Încearcă să cumperi mai întâi o oglindă şi să te uiţi la tine măcar de 2 ori înainte de-a ieşi pe podium si de-ai oripila pe cei ce au venit plini de entziasm să vadă prezentarea noii colecţii.

Vrei să fii moderator TV ? Pfff…… Dacă îţi modifici fizicul în proporţie de 80 şi ceva % fie prin operaţii, fie prin cine ştie ce pilule magice pentru “umflarea” bicepşilor şi pectoralilor, nu înseamnă că ai calităţile potrivite pentru a fi pe micul ecran. Dar… ce să-i faci? Încă n-au inventat oamenii ăia deştepţi ceva pentru a-ţi tuna neuronii.

Uofffffffff…