În fiecare an, când se apropie perioada sărbătorilor de iarnă am senzația că totul se transformă în jur. Începând cu oamenii și terminând cu… imaginea cerului înstelat. Poate este doar meritul autosugestiei, dar luna decembrie este una specială pentru mine. Ceea ce mă întristează este faptul că… fiecare an care trece ia cu el și un crâmpei din magia asta. Anul acesta nu mai simt la fel de intens ca anul trecut, anul trecut n-a fost la fel ca precedentul, iar ultima perioadă nu s-a comparat nici pe departe cu anii copilăriei.
Sunt puține lucruri care se mai potrivesc cu imaginile din memoria mea, dar cu cât sunt mai puține, cu atât sunt mai valoroase. Mă refer aici în special la împodobitul bradului. Nu concep iarnă, decembrie, Crăciun, fără un brad împodobit în casă. Sunt mulți care spun că de sărbători nu trebuie să le lipsească nu știu ce mâncare de pe masă sau cadourile frumos împachetate. Mie dacă-mi dai un brad, fie el cât de mic, sunt cea mai fericită persoană de pe Terra! Poate că ecologiștii or să mă critice, dar prefer bradul natural, să mă îmbie cu mirosul lui unic încă de când răsucesc cheia în ușă, să mă înțepe ușor când îl decorez cu globuri și alte ornamente. Asta este, sunt o mică ucigașă de brazi, să-mi fie cu iertare!
Continue reading →
Like this:
Be the first to like this post.
