Să promovăm…

Sâmbătă 10 decembrie, am luat parte la Gala Superblog, unde am întâlnit oamenii din  spatele unor bloguri superbe pe care le-am citit cu drag și pe cei din spatele notelor pe care le-am așteptat cu sufletul la gură săptămâni de-a rândul. A fost un eveniment foarte drăguț, bine organizat, cu o atmosferă caldă și prietenească, în cadrul căruia m-am simțit foarte bine. Și pentru că laitmotivul evenimentului a fost dorul pe care o să i-l ducem concursului, cei de la SwisPlan Biz s-au gândit să ne mai ofere o bucurie. Astfel s-a lansat provocarea de a veni cu 5 propuneri de companii care să fie promovate în viitor în blogosferă și despre care să scriem cu plăcere anul viitor în SuperBlog.

Într-o ordine aleatorie propunerile sunt:

SUPERBLOG-despărțirea

Articol scris pentru ultima probă din SuperBlog 2011.

Astăzi este ziua cea mare, ultima dintr-un lung și frumos șir de zile petrecute alături de oameni interesanți și de calitate. SuperBlogul de anul acesta a fost la fel ca anii trecuți, dar în același timp foarte diferit. A fost la fel pentru că a creat dependență (referindu-mă strict la persoana mea), împiedicându-mă să renunț, deși de multe ori am avut tentativa de a o face din diferite motive. La fel ca și anii trecuți, am avut ocazia să cunosc persoane deosebite, alături de care m-am simțit ca între prieteni.  A fost diferit prin prisma probelor, care mi s-au părut ceva mai dificile, iar pretențiile sponsorilor au fost semnificativ ridicate față de anul trecut, ceea ce cu siguranță a dus la creșterea calității concursului.

Sloganuri

LATER  UPDATE: 86 pcte.

Articol scris pentru proba nr.29 din SuperBlog 2011.

Sloganuri pentru seriile de produse Asus:

AMD Eyefinity

LATER  UPDATE: 83 pcte.

Articol scris pentru proba nr.27 din SuperBlog 2011.

Nu știu prea bine cum e treaba asta cu maturitatea, cred că am auzit prea multe variante și tocmai de aceea nu sunt capabilă să-mi formez singură o părere. Din punctul meu de vedere, nu există o persoană matură 100%, îmi este greu să-mi imaginez că cineva ar putea fi așa  24/7. Mi se întâmplă adesea să privesc unele persoane cu care n-am de a face decât din punct de vedere profesional sau oficial și să încerc să mi le imaginez într-o altă postură, într-o situație obișnuită, amuzantă sau poate chiar copilărească. Nu cred că mușchii faciali sunt construiți pentru a păstra o figură rece, serioasă ca de ceară, ci sunt făcuți ca și ceilalți mușchi ai corpului să se miște, să schițeze zâmbete, să te definească și altfel ca persoană.

Cadoul meu

LATER  UPDATE: 93 pcte.

Articol scris pentru proba nr.26 din SuperBlog 2011.

Mă plimbam pierdută pe străzi, îndesându-mi căciula cât mai adânc pe cap pentru a-mi feri urechile de gerul năpraznic ce se lăsase. Fulgii de nea cădeau mai rapid,mărindu-și diametrul parcă în mod intenționat. Cu fiecare fulg care-mi atingea părul proaspăt îndreptat fierbeam tot mai tare pe dinăuntru, dar încercam să mă stăpânesc măcar până ajungeam acasă. Începusem practic să alerg prin ninsoarea deasă, ferindu-mi privirea de vitrinele decorate cu luminițe, fundițe și alte chestii colorate și strălucitoare. Nu mai dădeam importanță nici măcar pericolului de a aluneca pe gheața formată pe trotuar, ba chiar îmi surâdea ideea de a avea un astfel de accident în urma căruia să am parte de o amnezie permanentă. Sărbătoarea Crăciunului fusese prea importantă pentru mine până atunci și nu mă simțeam capabilă să fac față de data aceasta fără el. Era deja seara de Ajun, iar eu în loc să fiu într-o atmosferă caldă, împodobind bradul și așezând cu mult entuziasm cadourile sub crengile lui, alergam prin mulțime,ca o nebună părăsită până și de ultimul sentiment. Îmi doream să mă trezesc și să realizez că ultima jumătate de an fusese doar un coșmar în care reușisem, nu se știe cum, să supraviețuiesc; dar cel mai mult mi-aș fi dorit ca și el să spere că totul a fost doar un coșmar.

Monitor inteligent

LATER  UPDATE: 85 pcte.

Articol scris pentru proba nr.25 din SuperBlog 2011.

Nu mi-am închipuit niciodată că o banală greșeală poate declanșa o adevărată furtună, iar acum ceva timp, când a trebuit să trec printr-o asemenea situație am crezut că o să cedez psihic. Nu eram pregătită să fac față unei situații de criză care s-a iscat brusc și din nimic. Mi-am dat seama că am comis-o grav de data aceasta, dar era deja mult prea târziu, nu aveam cum să remediez problema.

***

Mă pregăteam să plec de la birou am primit un telefon de la buna mea prietenă, Alice, care mă ruga  (spus în termeni eleganți, căci de fapt mai mult țipa la mine într-o viteză greu de urmărit chiar și de cea mai fină ureche) să o ajut în ceva super urgent și foarte grav. Îmi cerea să-i imprim cât pot eu de repede niște documente  importante pe care ar fi trebuit să le prezinte într-o ședință în mai puțin de o oră. Am fost de acord să o ajut, cerându-i să mi le trimită prin e-mail și promițându-i că o să i le predau personal. Imediat ce am deschis e-mail-ul, am imprimat respectivele documente, le-am pus într-un dosar și am pornit spre locația pe care mi-o indicase.  Toate bune și frumoase până când… după o oră și ceva, mă sună și-mi cere să ne întâlnim să bem un ceai împreună. Credeam că va fi o întâlnire plăcută caldă, în cadrul căreia îmi va mulțumi și-mi va povesti cum a decurs prezentarea, dar când colo… am fost lovită de taifun. Mă aștepta la o masă, dând frenetic din picior și mișcându-și degetele de la mâna dreaptă alternativ.

Autonom și bloggerii

LATER  UPDATE: 80 pcte.

Articol scris pentru proba nr.24 din SuperBlog 2011.

Pe parcursul acestui concursului am avut mai multe ocazii de a-mi da seama că blogosfera în ansamblul ei și implicit bloggerii în mod individual nu sunt de sine stătătoare. Există o interacțiune tot mai pronunțată între bloggeri și diferite companii dincolo de displayul computerului. M-a încântat să descopăr că de la o vreme sunt tot mai multe inițiative de a-i scoate pe bloggeri în mediul offline și de a-i cunoaște și altfel decât printr-o înșiruire de paragrafe și alte materiale multimedia.

Un exemplu în acest sens este Autonom.ro , care s-a implicat în două activități cu adevărat interesante. Ei au furnizat mașini din garajul propriu pentru bloggerii ce au participat la un city break prin Sibiu, evenimentul #prinSibiulmeu din week-end-ul 9-10 iulie; precum și pentru ClujBrandsTour, un tur economic al acestui frumos oraș. Sunt convinsă că s-a creat o legătură între Autonom și respectivii bloggeri, pentru că odată ce ai testat serviciile de calitate ale unei companii este aproape imposibil să nu vorbești despre asta pe blog și să le împărtășești și altora experiența.

Echilibru și atât

LATER  UPDATE: 83 pcte.

Articol scris pentru proba nr.23 din SuperBlog 2011.

- S-a făcut iarăși ceasul cât o lună plină pe cerul înstelat și extrem de sclipitor de iarnă și eu sunt din nou în urmă cu munca. Nu știu ce se tot întâmplă cu mine de la o vreme, dar parcă nu mai sunt capabilă să-mi manageriez timpul, ideile și reacțiile. Nu pot să spun că până acum aș fi fost vreun fel de ceas elvețian care funcționează fără probleme vreme îndelungată, dar nici atât de varză nu eram. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, nu am fost niciodată o persoană care să se încadreze în anumite standarde și mi se întâmplă adesea ca la completarea diverselor teste de personalitate să nu găsesc o opține care să mi se potrivească pe deplin. Unii ar putea spune că-s ciudată, dezechilibrată sau mai știu eu cum, dar mie îmi place să cred că… sunt specială.Mă rog… credeam asta până de curând. De ce? Era să pierd avionul pentru că am fost mult prea ocupată să lucrez la proiectul de grafică, mi-am prins geanta în ușile de la metrou pentru că am stat numai cu ochii în tabletă încercând de asemenea să termin un proiect pe ultima sută de metri și nu în ultimul rând, mi-am scăpat smartphone-ul într-o gură de canal în timp ce mă grăbeam să scriu un e-mail foarte important în ultimele minute. Pierd timpul aiurea și nu sunt capabilă să mă concentrez atunci când trebuie și nu de puține ori îmi vărs nervii pentru nereușitele mele pe oricine-mi pică în cale. Nu sunt deloc echilibrată, nu sunt zen.

Hăinuțe real,- e

LATER  UPDATE: 80 pcte.

Articol scris pentru proba nr.22 din SuperBlog 2011.

Sunt convinsă că oricărei fete  ce aude cuvântul „shopping”  i se înseninează fața instantaneu, iar dacă mai are și bani să pună în practică, atunci situația se apropie de perfecțiune. Din acest punct de vedere, nu știu dacă sunt mai defectă sau pur și simplu sunt ceva mai diferită, dar nu mă dau în vânt după cumpărături, cel puțin nu după cele de haine. Recunosc, am momente de rătăcire, când îmi iau prietenele și ieșim la o „nebuneală” generală prin magazine, dar asta se întâmplă destul de rar. Poate fi considerat un defect sau poate fi o calitate, dar nu pun preț pe haine, nu cumpăr ceva doar pentru are un anumit brand sau pentru că e în trend. Nu-mi place să pun ceva pe mine pentru că este la modă și astfel să mă amestec în mulțimea care deja poartă acel gen de îmbrăcăminte; consider că eu sunt propriul meu trendsetter și nu am nevoie de cineva care să-mi spună ce să port. Mă îmbrac cu ce consider eu că-mi stă bine, nu cu ce consideră alții că stă bine oricui.

Bijuterie de router

LATER  UPDATE: 78 pcte.

Articol scris pentru proba nr.21 din SuperBlog 2011

Mă întreb adesea dacă diferența dintre generații a fost dintotdeauna un subiect de corvoadă între oameni, dar nu reușesc să ajung la o concluzie evidentă și de necontestat. Mulți spun că cei tineri și cei în vârstă au avut mereu ceva de împărțit și că nu este nimic nou sub soare. Alții sunt de părere că în ultimii 40 de ani tehnologia a evoluat extrem de mult în comparație cu perioada de dinainte și de aceea și diferențele dintre generații sunt mari. După cum am precizat deja, eu nu pot da un verdict acestei dileme, dar aș vrea să vă povestesc o întâmplare menită să încline puțin balanța echilibrată în momentul de față.

Acum câteva luni poziția mea de om cu familie și prieteni m-a adus în fața situației de a mă prezenta la un eveniment de profundă bucurie și distracție maximă: o nuntă. Acesta s-a desfășurat într-un cadru relativ intim atât prin prisma numărului redus de persoane participante cât și datorită locației. O cabană aflată într-o zonă superbă de munte, departe de canicula din oraș, părea chiar paradisul pentru majoritatea invitaților, dar eu aveam senzația aia ciudată că mă duc să mă izolez. Degeaba au încercat mama, tata, matușa mea și restul companiei să mă facă să văd frumusețea locurilor mai puțin atinse de mâna omului și să mă bucur de eveniment, căci n-au reușit Pe lângă faptul că nu mă potrivesc cu ideea și tabloul de nuntă, mai eram disperată și din cauză că era foarte posibil să fiu izolată din punct de vedere virtual. Nu-mi adusesem laptopul cu mine pentru că-mi sărise toată lumea în cap, cum că merg la nuntă nu să stau cu ochii în display. Îmi luasem în schimb smartphone-ul, gândindu-mă și sperând că voi avea la ce să-l folosesc. Dar cum sălbăticia trebuia să rămână neatinsă și nepoluată prin intermediul undelor, cabana nu avea wireless. Am întrebat eu în stânga, în dreapta, pe câte un ospătar, pe oricine îmi apărea în cale, dar m-am lovit de același răspuns negativ dur.  Aveam de ales dintre două variante, una mai plăcută decât cealaltă: fie mă băgam la dans (penguin – not my style), fie ascultam la bârfele rudelor ce se reîntâlniseră după nu știu cât timp. Groaznic! Așa că am preferat să ies din sală pentru câteva minute. Spre norocul meu, am dat de o veche cunoștință care era la fel de exasperată ca și mine, doar că speria internetul de pe o tabletă. Astfel am aflat secretul ei: avusese inspirația de a lua cu ea o mică bijuterie care făcea minuni în momentele de față.